Mi-am dorit atât de mult să fiu mamă. Abia așteptam să-mi țin copilul în brațe. Nu credeam că mi se poate întâmpla chiar mie, deși auzisem despre depresia postnatală. Cât timp am fost însărcinată m-am documentat despre tot ce înseamnă creșterea unui copil: alăptare, îngrijirea nou-născutului, diversificare, importanța somnului, însă eu am fost undeva pe planul doi. Am uitat să mă documentez chiar despre mine, despre sănătatea mintală a mamei, despre ce înseamnă depresia postnatală. Poate aș fi reușit cumva să o împiedic să apară sau poate să o conștientizez mult mai devreme.
Baby blues sau depresie postnatală?
Era clar că nu treceam prin cunoscutul ”baby blues” care apare imediat după nașterea copilului. Auzisem despre el la multe mame din jurul meu, însă la mine părea să dureze cam mult.
Baby blues este o afecțiune medicală frecvent întâlnită în perioada postpartum, 1 din 8 femei confruntându-se cu acest tip de depresie în primele 6 luni după naștere. La mine s-a accentuat chiar după 6-7 luni de la naștere.
Până spre vârsta de 1 an a copilului, am experimentat o mulțime de trăiri și sentimente noi. Mă schimbasem, nu mă recunoșteam, nu știam și nu puteam fi fericită. Îndepărtasem pe toți din jurul meu, mă izolasem, mă uram și nu vedeam sensul vieții: Din păcate, aveam momente în care simțeam că nu-mi văd rostul pe pământ, aș fi vrut să nu mai exist. Ce m-a făcut totuși să nu ajung la un gest dramatic? Gândul că bebelușul meu ar fi fost nevoit să trăiască fără o mamă, iar el nu avea nici o vină.
Trăiam un paradox, pentru că deși îmi iubeam copilul enorm, nu mă regăseam în rolul de mamă, nu puteam să mă accept așa. Însă ceea ce știam sigur era că nu poate să crească lângă o mamă frustrată și veșnic nefericită. Familia a început să observe că nu sunt bine și deși în opinia populară atunci când mergi la psiholog ești ”nebun” (da, unii încă nu știu să facă diferența între nevoia de terapie și nevoia de un psihiatru), m-au sfătuit să apelez la ajutor specializat. Am stat ceva timp să disec acest sfat, însă din iubirea pentru copilul meu mi-am spus că trebuie să fac ceva cu mine, să-mi revin. Voiam să fiu o mamă cât mai bună pentru el. Am conștientizat că trec prin depresie postnatală cam târziu, însă bine că am făcut-o și am cerut ajutor la timp. În cazul meu, depresia a durat în jur de 1 an. Probabil dacă nu aș fi apelat la suport psihologic, s-ar fi prelungit mult mai mult.
Ce este depresia postnatală?
Mamele care trec prin depresie postanatală se confruntă cu o anxietate intensă, tristețe sau disperare, ceea ce le face să nu poată funcționa normal. Aceste stări durează de obicei mai mult decât baby blues, care tinde să dispară în câteva săptămâni după naștere. Depresia postnatală poate lua diferite forme și poate fi nediagnosticată o lungă perioadă de timp.
Depresia postnatală este un amestec complex de schimbări emoționale, fizice și comportamentale experimentate de unele femei la scurt timp după naștere. Aceste stări sunt atribuite schimbărilor chimice, sociale și psihologice generate de nașterea unui copil.
Din păcate, depresia postnatală poate lovi pe oricine, indiferent de rasă, cultură, vârstă, nivel social și chiar sex. Da, sunt și tați care experimentează depresia pentru un timp scurt după nașterea copilului. Nu am putut alege dacă să am depresie sau nu. Chiar dacă mi-am repetat că nu mi se poate întâmpla tocmai mie, nu a dispărut, ci dimpotrivă, m-a făcut să nu accept realitatea, să-mi neg trăirile și să accept ajutor mult mai târziu decât trebuia.
Factori care pot declanșa depresia postnatală
Nu există o singură cauză cunoscută ca fiind declanșatorul depresiei postanatale. Cu toate acestea, există o serie de factori fizici și emoționali care pot influența o persoană să experimenteze depresia după naștere. Se consideră că depresia postnatală este cauzată în mare parte de condițiile genetice și cele de mediu.
Factorii de risc pentru depresia postnatală sunt:;
- vârsta mamei în momentul sarcinii;
- antecedente de depresie sau tulburare bipolară (înainte sau în timpul sarcinii);
- complicații la o naștere anterioară;
- numărul de copii înainte de sarcină;
- modificările hormonale provocate de sarcină;
- tulburarea disforică premenstruală;
- singurătatea;
- lipsa de sprijin social;
- conflictul conjugal.
De asemenea, mamele care au avut bebelușii în secția de terapie intensivă, cele care au fost tratate pentru infertilitate sau au trecut prin afecțiuni precum tulburări tiroidiene sau diabet de tip I/ II sunt mai predispuse să experimenteze depresia postnatală.
Care sunt simptomele depresiei postanatale?
Simptomele depresiei postanatale pot varia atât ca durată, cât și ca intensitate, de la persoană la persoană. Dacă ești proaspăt mămică e important să îți monitorizezi simptomele, în așa fel încât să începi procesul de recuperare la timp. Dacă simptomele persistă mai mult de două săptămâni după naștere, funcționarea normală de zi cu zi este afectată sau există gânduri de sinucidere, apelarea la un ajutor specializat este vitală.
Simptomele depresiei postnatale pot include:
- experimentarea unei stări scăzute și de neliniște;
- te simți tristă și copleșită;
- te simți vinovată și lipsită de valoare;
- te simți obosită și irascibilă;
- plângi cu ușurință și des;
- izolarea de prieteni și familie;
- te simți fără speranță;
- mănânci fie prea mult, fie refuzi să mănânci;
- ai probleme cu somnul (fie dormi prea mult, fie nu reușești să dormi);
- lipsă de energie și pierderea interesului pentru activități plăcute în afara casei;
- lipsa de îngrijire sau refuzul de a alăpta copilul;
- gânduri de sinucidere;
- probleme de memorie sau dificultăți în luarea deciziilor;
- neglijarea copilului sau gândul că copilul este de fapt al altcuiva.
Există posibilitatea să experimentezi doar o parte dintre simptome, așa cum a fost și în cazul meu. Însă dacă citești lista și te regăsești în majoritatea lor, înseamnă că treci prin depresie postnatală. Acum este timpul să-ți iei inima în dinți, să ceri ajutor unui psiholog.
Găsește-ți un soulver simplu și rapid
Când să apelezi la ajutor specializat
De multe ori ne este greu să vorbim cu cei apropiați despre aceste sentimente, mai ales din cauza presiunii sociale atât de puternice asupra mamelor. ”Ai vrut să fii mamă, asumă-ți!”, ”Ce te tot plângi? Alte femei cresc câte 5 copii și nu se plâng!”, ”Oricum tu toată ziua stai acasă cu copilul, ce poate fi așa de greu?” Sunt doar câteva exemple de replici pe care mamele le aud nu de la străini, ci chiar de la membrii familiei. Să nu mai vorbim despre presiunea celorlalte mame, care par perfecte. Pare că sunt atât de fericite și împlinite în acest rol, iar tu ai atâtea stări negative și gânduri pe care ți-e rușine să le spui cu voce tare.
Deși primul sfat ar fi să discuți cu familia despre starea ta, există posibilitatea să nu te simți confortabil să faci asta, iar o persoană din exterior care te ascultă fără să te judece, privește obiectiv situația ta, te va ajuta să te deschizi și să te vindeci. Nu amâna momentul. Poate fi dificil să îți găsești curajul, dar îți promit că te vei simți mult mai bine după ce vei începe ședințele de terapie.
Concluzie
Știu cât poate fi de complicat în primele luni după naștere să planifici orice altă activitate în afara casei, pentru că o ființă mică este complet dependentă de tine. De aceea, poate părea imposibil să mergi la ședințe de terapie față-n față. Bine că există tehnologia! Poți discuta prin mesaje-text cu un terapeut atunci când alăptezi bebelușul sau programa o ședință video după ce adoarme cel mic, totul din confortul casei tale, fără să te deplasezi. Ajutorul este la un click distanță. Tot ce trebuie să faci este să fii consecventă și să te implici în procesul de vindecare alături de un terapeut specializat. Dacă ai întrebări despre depresia postnatală sau vrei să intri în contact cu un terapeut Soulver, suntem aici să te ajutăm.
Găsește-ți un soulver simplu și rapid
Sursă: https://www.betterhelp.com/advice/depression/postpartum-depression-statistics-knowing-the-numbers/
Sursă foto: www.pexels.com
