Matei Cristea

Împreună parcurgem procesul adesea apăsător, dar profund fertil al decojirii cepei, ceapa desigur fiind experiența subiectivă a fiecăruia. Pe măsură ce înlăturăm foaie cu foaie din pleiada de apărări, fugăriri, confuzii și strâmtoriri ale simțirii, se deblochează pofta, dar și înțelepciunea de a trăi.

Cum, poate vă întrebați? Privind evidentul în ochi, acolo se ascunde energia pierdută. Astfel începem să vedem copacii ce altcătuiesc pădurea, verdele frunzișului, textura florilor și asprimea scoarței, ce înainte se ascundeau în spatele conceptului de "pădure". Ușor-ușor acest fals Eu încetează să ne mai domine experiența și spontaneitatea și face loc sentimentului de a fi.

~Nu vezi pădurea de copaci~ are mai multă relevanță astăzi ca oricând.

Numele meu este Matei Cristea și sunt psihoterapeut de orientare umanist-experiențială.

Poate că a sosit timpul să deschidem ușile din noi. Eu mă aflu aici ca să-ți fiu companion de drum și pe alocuri lăcătuș pentru atunci când ușile au tendința să se înțepenească.