Cum poți ierta o persoană căreia nu-i pare rău

Iertarea este deseori privită precum ”fericire pentru totdeauna”, terminându-se în cele din urmă într-o poveste a greșelilor și nedreptății. Cineva face rău și tot continuă să facă asta, însă ulterior își dă seama că a greșit și își cere scuze cu toată sinceritatea. ”Ai putea să mă ierți vreodată?” Iar tu, persoana rănită, ești pusă în fața unei alegeri extrem de dificile. Îi arăți milă – garantându-ți și ție pacea în acest proces – sau păstrezi o rană adâncă pentru totodeauna. Alegerea îți aparține, iar cei mai mulți dintre noi presupunem că începe cu o serie de remușcări și cereri pentru îndurare.

Este absolut normal să te aștepți la scuze atunci când tu ești persoană rănită sau trădată. Însă în practică lucrurile nu funcționează chiar așa. De fapt, terapeuta Harriet Lerner scrie în cartea ei  ”Why Won’t You Apologize?: Healing Big Betrayals and Everyday Hurts” ,  cu cât este mai gravă ofensa, cu atât este mai dificil să obții scuze de la persoana care ți-a făcut rău. 

”Rușinea lor duce la negare și auto-înșelare, depășind capacitatea lor de a se orienta spre realitate.” Pe deasupra, există și alte motive pentru care există posibilitatea să nu obții scuzele pe care le meriți. Poate că cealaltă persoană nu este conștientă de răul pe care ți l-a făcut sau pur și simplu a dispărut, a făcut să fie imposibilă contactarea ei sau în cel mai dramatic caz, a murit.

Din păcate, acest lucru te aduce într-un punct dificil. Cum poți ierta o persoană căreia nu-i pare rău, la care nu poți ajunge sub nicio formă?

Pentru a răspunde la această întrebare, am discutat cu doi experți: Robert Enright, profesor în psihologie educațională la University of Wisconsin Madison și lider în studiul științific al iertării  și Laura Davis, autoarea mai multor cărți despre înstrăinare și reconciliere, inclusiv al cărții The Burning Light of Two Stars: A Mother-Daughter Story. Ambii au lucrat intens cu persoane care s-au confruntat cu nedreptate personală gravă, inclusiv supraviețuitori ai abuzului sexual asupra copiilor și violență bazată pe gen. Enright și Davis spun că a ierta pe cineva care nu se căiește este posibil, iar în rândurile ce urmează vei afla cum.

Extinde-ți viziunea asupra a ceea ce înseamnă iertarea

Dintr-un anumit punct de vedere, e mult mai ușor să definești iertarea după ceea ce nu este. ”Iertarea nu înseamnă a scuza ceea ce a făcut celălalt; acel comportament a fost greșit, este greșit și mereu va fi greșit”, spune Enright.

Atât Enright, cât și Davis spun că iertarea există separat de reconciliere și de asemenea, de responsabilitate – motiv pentru care a ierta pe cineva nu necesită scuze sau  participarea acestuia. ”Reconcilierea este o strategie de negociere între două persoane care încearcă să se întoarcă la încrederea reciprocă”, explică Enright, în timp ce iertarea este un efort unidirecțional. Cu alte cuvinte, iertarea ar putea fi un pas pe calea reconcilierii, dar nu este necesar să parcurgi întreg traseul dacă preferi să nu faci asta.

De asemenea, Enright subliniază că deși iertarea este separată de responsabilitate, nu este în contradicție cu căutarea dreptății. ”Mulți oameni cred că este fie una, fie cealaltă, nu ambele.” A ierta pe cineva te poate ajuta să ai o abordare mai clară a dreptății pentru că nu mai ești ”condus de furie”.

Poate cel mai important este faptul că iertarea nu necesită să pretinzi că acea durere nu s-a întâmplat, să ierți și să uiți sau să mai vorbești vreodată cu persoana respectivă. 

”Când ierți pe cineva, nu înseamnă că trebuie să ai în continuare o relație cu persoana în cauză”, menționează Davis. ”Este o schimbare interioară, în care rana nu mai este purtată în același mod.”

Enright definește iertarea ca fiind o virtute morală. Virtuțile morale cum ar fi bunătatea, onestitatea sau răbdarea sunt de obicei concentrate pe modul în care îi impactează pe ceilalți; acestea sunt lucruri pe care le faci în primul rând de dragul altei persoane, indiferent dacă ea merită sau nu.

Tot Enright spune că iertarea este o virtute morală specială care apare întotdeauna, fără excepție, atunci când cealaltă persoană a fost nedreaptă cu tine. Când cineva este nedrept cu tine și alegi de bună voie să ierți, fără a ți se impune acest lucru, practic ești bun cu un om care nu a fost bun cu tine. Încerci în mod deliberat să scapi de resentimente și să oferi un fel de bunătate: respect, înțelegere, orice lucru care este în esență bun pentru cealaltă persoană.

Gândește-te la iertare ca la un lucru pe care îl faci în primul rând pentru tine

Deoarece iertarea este văzută ca un act de bunătate oferit unei alte persoane, poate fi destul de greu din punct de vedere mental să ajungi acolo; la urma urmei, tu ai fost cel nedreptățit, așa că de ce ar trebui să oferi ceva? Totuși, e util să iei în considerare faptul că nu trebuie să oferi propriu-zis ceva sau să îi spui persoanei în față că o ierți. Iertarea nu trebuie să existe nicăieri în afara ta.

Iertarea este un paradox. Pare a fi o contradicție, dar nu este. Se pare că în calitate de persoană care iartă, dăruiești, pe când celălalt doar primește. Această mentalitate trece cu vederea toate beneficiile pe care le-ai putea experimenta în calitate de ”iertător”. Potrivit studiilor lui Enright (ce includ meta-analize ale mai multor studii despre iertare), oamenii care au trecut prin procesul de a ierta pe cineva experimentează o reducere a variabilelor clinice ale furiei, anxietății și depresiei, crescând pe de altă parte gradul de autostimă și speranță pentru viitor.

A fi dispus să renunți la mânie poate fi unul dintre cele mai grele lucruri de realizat atunci când vorbim despre a ierta pe cineva, mai ales pe cineva căruia nu-i pare rău sau nu și-a cerut scuze. În aceste cazuri, uneori poți simți că rana este tot ce ai și servește drept dovadă că ți s-a întâmplat un lucru îngrozitor. A ierta pe cineva, pe moment se poate simți ca și cum ai capitula și ai fi de acord cu viziunea lui despre ceea ce s-a întâmplat, când în inima ta știi că a făcut ceva greșit.

Enright spune că este absolut rezonabil să vrei să te ocupi de furia ta când cineva te-a rănit, Te poți agăța de furie pentru o perioadă scurtă de timp, deoarece arată că ești o persoană demnă și nimeni nu ar trebui să te trateze astfel. Întrebarea este, dacă te agăți de acea furie, ce ți-ar putea face? Da, s-ar putea să-ți dea putere pentru o vreme, însă pe termen lung poate deveni obositor, iar perspectiva asupra vieții să nu fie la fel de bună. 

Iertarea implică multă muncă și timp

Enright a studiat pe larg iertarea, iar împreună cu grupul său de cercetare de la University of Wisconsin Madison a fost primul care a publicat un studiu științific despre iertare în 1989. În anul 1993, au devenit primii care au publicat un studiu științific despre terapia iertării. Cercetările lor au condus la dezvoltarea unui proces pas cu pas pentru a ierta, care se poate întâmpla prin intermediul terapiei (ideal cu cineva instruit în terapia iertării) sau printr-un proces autoghidat, folosind caietul său de lucru.

El spune că iertarea cuiva prin intermediul acestui proces are loc în patru etape majore:

1. Faza de dezvăluire

Persoana care a fost tratată nedrept se concentrează pe efectele asupra vieții sale. Aceste lucruri ar putea însemna bani, timp pierdut, anxietate continuă, depresie, furie, probleme de somn sau o viziune mai pesimistă asupra vieții. În multe cazuri, oamenii nici măcar nu realizează cât de mult nedreptatea le afectează viața.

În această etapă, vi se cere de asemenea să vă gândiți la ce soluții ați încercat deja pentru a rezolva aceste probleme și măsura în care ele au dus la îmbunătățiri sau schimbări semnificative. Enright subliniază: ”Dacă nimic satisfăcător nu a funcționat, ce zici să încerci să ierți?”

2. Faza de decizie

În această etapă vei determina dacă vrei să încerci să ierți persoana care te-a rănit. Și răspunsul ar putea să fie unul negativ. Poate că este prea devreme și durerea este prea proaspătă sau poate că nu ești pregătit să renunți la furie. Este în regulă; acesta este un proces la care te poți întoarce oricând și în cele din urmă, s-ar putea să descoperi că vrei să ierți.

De asemenea, este important să fii sigur că încerci să ierți pentru că vrei, nu pentru că te simți presat de prieteni sau familie, care s-au săturat să treacă prin consecințe și vor ca toți cei implicați să meargă mai departe. Enright spune că ar trebui să fim atrași de ideea iertării și să nu ne simțim constrânși în ea.

Dacă decizi că vrei să lucrezi la iertare, următorul pas este să încerci să nu faci niciun rău persoanei care ți-a greșit. Nu trebuie să simți ceva pozitiv despre persoana care ți-a greșit, dar trebuie să faci tot posibilul să nu o disprețuiești și să nu cauți răzbunare. Dacă și acest lucru îți pare imposibil, s-ar putea să nu fii încă pregătit să ierți.

3. Faza de lucru

În acest moment, vei urmări să dezvolți empatia pentru persoana în cauză. Te-ai putea gândi la modul în care a fost crescută, la lucrurile dificile care i s-au întâmplat în viață și au condus-o în acel punct, dar și la modul în care această persoană este vulnerabilă. Pe măsură ce vei începe să-ți spui această poveste iar și iar, vei vedea un pic de empatie, un pic de compasiune, un pic de înțelegere. Acest lucru necesită timp și cu siguranță nu poate fi construit prin terapie; trebuie să pornească de la tine.

Următoarea parte în faza de lucru este ”stăpânirea durerii”. Enright spune că o modalitate de a face acest lucru este să te gândești la durerea ta pe o scară de la 1 la 10 și să vizualizezi acea cantitate de durere într-un sac greu pe care îl ții în spate. Recunoaște că există, fii conștient de el și rămâi cu el. Nu încerca să fugi de el, nu încerca să scoți nimic din sac. Lasă-l așa. Când oamenii fac asta, acel sac tinde să se micșoreze. Pe măsură ce spun da durerii în mod deliberat și stau acolo, durerea începe să se diminueze. Această parte a procesului te poate ajuta de asemenea să-ți reconstruiești stima de sine, deoarece îți readuce aminte de ceea ce ești capabil.

4. Faza de descoperire

Acesta este momentul în care vei reflecta asupra sensului pe care l-ai gășit în viața ta din această experiență. Oamenii se adaptează la rănile altor oameni. S-ar putea să realizezi că ai devenit mai răbdător cu străinii sau ai judecat mai puțin colegii ori prietenii, pentru că înțelegi altfel modul în care și ei s-ar putea lupta cu anumite situații.

Trecând prin asta, s-ar putea să te simți mai conectat cu alți oameni, deoarece realizezi că nu ești singur în nedreptatea pe care ai suferit-o. Sau poate că acum ai un anumit scop care te inspiră să ajuți pe alții care experimentează ceva similar sau riscă să fie nedreptățiți în același mod în care ai fost și tu.

Nu fi prea dur cu tine dacă îți este greu să ierți pe cineva

A fi gata să ierți pe cineva care te-a rănit necesită timp și muncă. Este imposibil să știi când și dacă vei fi vreodată pregătit să ierți. Dacă acum nu pare să fie momentul, este total în regulă. Suntem în relații cu mulți oameni de-a lungul întregii vieții. Lucrurile se pot schimba în moduri surprinzătoare și uneori dramatice, odată cu trecerea timpului. Multe persoane intervievate în cercetarea lui Enright au vorbit despre schimbarea sentimentelor atunci când au intrat într-o etapă diferită a vieții; de exemplu, o persoană care nu este pregătită să ierte un părinte s-ar putea să înceapă să vadă diferit lucrurile după ce are propriii copii (poate avea și efectul opus, făcându-i să se simtă și mai răniți de comportamentul părinților lor.) 

Aceste lucruri evoluează de-a lungul vieții. Iertarea este ceva care vine abia la sfârșitul unui lung proces de vindecare.

Sursă:

Sursa: https://www.vox.com/22967752/how-to-forgive-someone-who-isnt-sorry-wont-apologize