Poate vrei să știi mai multe despre profesia de psiholog, poate ai nevoie să te informezi ca să știi ce fel de specialist să contactezi. Indiferent de motiv, e important să înțelegem faptul că există mai multe tipuri de psihologi, specializați pentru a îndeplini roluri diferite. Ce fel de roluri? Hai să vedem…
Psihologul Consilier – O perspectivă imparțială pentru o dilemă
Să luăm un exemplu ipotetic: Andrei, douăzeci și ceva de ani, student la arhitectură. Andrei nu e sigur că vrea să își folosească talentul în direcția actuală pe care o studiază, fiind mai curând atras spre a se exprima artistic în desen. Andrei decide că are nevoie de un sprijin imparțial pentru a putea lua o decizie în ceea ce privește această mare posibilă schimbare din viața sa. În acest caz, studentul nostru dat ca exemplu ipotetic, ar putea apela la un psiholog consilier pentru a-și găsi soluția dilemei sale.
De ce vorbim în cazul ăsta de consilier și nu de terapeut? Poate părea, la prima vedere, că majoritatea dificultăților din viețile noastre pot fi abordate prin psihoterapie, dar pentru dilemele ce pot fi rezolvate cu un sprijin ce necesită mai puțină răscolire prin suflet, atunci un consilier ar fi mai apt pentru situație.
Mai exact, psihologul consilier se ocupă cu sprijinirea clientului în rezolvarea problemelor în plan profesional, social și familial, într-un număr de ședințe relativ mic. Acesta are ca scop îmbunătățirea calității vieții clienților săi, optimizându-le fațete ale personalității pentru ca aceștia să poată face mai bine față la stresul cotidian și de asemenea să își fructifice calitățile personale pe cât posibil.
Revenind acum la Andrei, cu ce l-ar putea ajuta un consilier? În primul rând, l-ar ajuta să stabilească importanța acestei tematici de exprimare artistică prin desen în viața sa. Dacă nu cumva Andrei poate sa întrețină proiectele sale artistice ca și hobby în paralel cu o carieră mai stabilă, cea de arhitect. Se simte oare acesta pregătit să se arunce în viața de artist cu toate provocările ei noi față de ce cunoștea până acum? Ce-l îngrijorează? Toate aceste unghiuri ale problemei vor trebui explorate pentru a descoperi ce ar fi mai sănătos pentru viața și cariera lui.
Psihoterapeutul – La fel ca și consilierul?
Ok, dar nu asta face și un terapeut, totuși? Răspunsul frustrant pe care îl voi da mai întâi e “nu chiar”.
Hai să luăm alt exemplu pentru a răspunde cum trebuie la întrebare:
Alina este în clasa a 12-a în liceu, aceasta a observat încă din școala generală faptul că era mai sfioasă. În prezent simte că îi este greu să fie ea însăși in grupuri de oameni, este panicată de a socializa cu multe persoane în jur, din teama de a fi judecată sau evaluată. Astfel, eleva începe să evite contexte sociale și dacă e să fie prezentă, dă dovadă de o slabă implicare in cercul de prieteni. În alte cuvinte Alina suferă de o condiție relativ comună in vremurile noastre, și anume de anxietate socială.
Alina a încercat în trecut să se confrunte cu emoțiile ei furtunoase în ceea ce privește oamenii, dar eforturile ei repetate nu au dat roade. Acest lucru datorându-se fie lipsei ei de înțelegere în ceea ce privește propria condiție, fie abordării unor strategii de gestionare ineficiente pentru trăirile sale. În acest caz, putem spune că Alinei i-ar fi recomandat mai curând un psihoterapeut în ceea ce privește problema ce o afectează.
În procesul terapeutic, psihologul ar explora originile acestor trăiri emoționale suferite de către elevă. Când își poate aminti că e prima oară când s-a simțit anxioasă în context social? A fost un eveniment anume care a declanșat manifestarea acestor emoții în ea? Ori s-au adunat multe evenimente mici și stresante de-a lungul anilor? Alina îi relatează terapeutului o întâmplare în care colegii ei din clasa a cincea au râs de ea în timp ce prezenta un proiect, glumițele din timpul prezentării și cele ce au urmat zilele viitoare i-au instalat elevei un tipar de gândire că va fi judecată pentru felul în care se comportă în public.
Acesta este un bun început pentru terapeut, el putând astfel să lucreze împreună cu Alina pentru a schimba sistemul ei de credințe ce îi alimentează anxietatea.
Terapeutul, de asemenea, va lucra împreună cu clienta sa pentru a găsi căi sănătoase de a diminua spaima pe care o resimte în contexte sociale. Adesea, în cazuri de tulburare de anxietate socială, pacientul este încurajat ca, încet, să își dea voie în cadre sociale să se desfășoare cum simte că îi este cel mai natural, in ciuda anxietății resimțite. Aceste acțiuni repetate de expunere sinceră la stres, discutate după la ședințele de terapie au ca scop să îi dea persoanei capacitatea de schimbare bazată atât în explicații logice cât și experiență personală.
Procesul Alinei de tratare va fi unul plin de provocări atât pentru ea cât și pentru terapeutul ei, dar asta face drumul spre vindecare sufletească cu atât mai satisfăcător.
Psihologul Clinician – O abordare medicala a îngrijirii minții?
În ultimul rând avem psihologul clinician. Acesta își are activitatea împărțită în două parți principale, evaluare și intervenție psihologică.
Să vedem ce înseamnă asta mai exact prin alt exemplu scurt:
George este un bărbat în vârstă de patruzeci și trei de ani ce recent a trecut printr-un divorț după ani de zile în care căsnicia sa a urmat un curs tumultos. Acestuia îi e din ce în ce mai greu să se concentreze la locul de muncă, iar stresul pentru el se adună cu fiecare zi. Acesta a picat într-un episod depresiv major în care gândurile negre legate de lipsa de sens a propriei vieți împreună cu durerea emoțională cu care trăiește zilnic în ultimele luni îl împing la gânduri legate de suicid.
Se poate observa din prima faptul că, în acest caz, problema dată în exemplul nostru este una ce poate avea un impact negativ iminent în viața lui George. Cu astfel de cazuri se confruntă psihologul clinician ca și specialitate, persoane ce au nevoie de intervenție psihologică pentru a depăși o criză personală imediată. Procesul în aceste cazuri este scurt, de un număr mai mic de ședințe chiar decât în cazul procesului de consiliere.
În paragrafele anterioare am menționat cele două activități principale ale unui psiholog clinician, în primul rând evaluarea diagnostică, ce reprezintă procesul de măsurare prin chestionare specializate a fațetelor personalității individului. Psihologul clinician îi va cere pacientului să completeze unul sau câteva astfel de chestionare pentru a putea înțelege mai bine cum este compusă personalitatea pacientului, și care ar putea fi componentele în personalitate ce îi facilitează momentul de criză.
În al doilea rând, partea de intervenție a activității de clinician o reprezintă procesul în sine de a-l scoate pe om din criză, prin ajutarea reintegrării persoanei în societate și/sau antrenarea omului în a-și gestiona cu eficiență problemele. În cazul lui George, ce preferă o abordare mai la rece, logică, asta ar presupune reinterpretarea evenimentelor recente pentru a ameliora gândirea catastrofică ce îl afectează.
Concluzie – Tot, dar mai pe scurt
Acum că am parcurs pe rând aceste ramuri ale profesiei de psiholog și am examinat ce presupun ele, să rezumăm pe scurt ce s-a elaborat mai sus.
Psihologul consilier se ocupă de a-l ajuta pe om să îndeplinească un scop ce îi este clar într-un timp relativ scurt, psihoterapeutul are ca responsabilitate procesul transformator al omului începând de la o problemă mai adâncă a persoanei, adesea prost sau deloc înțeleasă de către client. Acest proces poate fi unul ce durează săptămâni până la luni, în funcție de complexitatea cazului. În final, psihologul clinician îndeplinește îndatorirea de a sprijini pacientul ce se află într-o criză personală, de a-l ajuta să iasă din momentul dificil și a-l ghida spre o mai buna adaptare și reintegrare în societate.
Deși aceste ramuri ale psihologiei sunt bine delimitate, practic vorbind există suprapunere între responsabilitățile lor. Un psihoterapeut poate de asemenea să ajute o persoană să depășească un moment de criză din viața ei, cât timp persoana nu are nevoie de ajutor psihiatric pe moment, desigur. Prin urmare, e bine să luăm în vedere că asemenea ca în viață, lucrurile nu sunt chiar atât de alb negre.
Autor: Tiberiu Apostolică
